[button url=”http://www.oci.ro/wp-content/uploads/2013/01/Adevarurile-fundamentale-ale-lucrarii-cu-tinerii.doc” newwindow=”true” size=”small” color=”blue”]Descarcă articol[/button]

Vi s-a părut vreodată că este dificil să comunicaţi cu generaţia tânără, din zilele noastre? Vă este greu să discutaţi deschis cu grupul vostru de tineri, să împărtăşiţi din experienţa voastră tinerilor sau să-i ajutaţi să crească spiritual? Iată câteva sfaturi practice pentru pastorii de tineret.

Prezenţa înseamnă putere

Mulţi pastori de tineret au impresia că trebuie să forţeze conversaţia pentru a ajunge să-şi cunoască tinerii. Poate nimic nu este mai ciudat decât acest lucru. În primul rând, relaxaţi-vă! Nu vă aşteptaţi ca tinerii să se deschidă şi să răspundă imediat la şirul nesfârşit de întrebări. Mai degrabă, vă veţi da seama cu timpul că simpla voastră prezenţă le comunică tinerilor că vă pasă de ei. Atunci când veniţi la biserică, participaţi la jocurile lor sau mergeţi împreună cu ei la concert, îi invitaţi la un suc, ei îşi vor da seama că nu sunteţi nişte persoane ieşite din comun, ci sunteţi reali, ba chiar vă pasă de ei. Încrederea nu se câştigă intrând în mod brutal în viaţa tinerilor. Doar FIŢI PREZENŢI în viaţa lor! Arătaţi-le dragoste, aveţi răbdare cu ei, încurajaţi-i, fiţi accesibili şi prezenţa voastră în viaţa lor le va comunica grija pe care le-o purtaţi.

Un mod practic de a modela această abordare ar fi să trăiţi zi de zi în mijlocul tinerilor (bineînţeles că aveţi nevoie şi de anumite limite în implicarea voastră în viaţa lor, şi de timp petrecut separat de acest grup). Pur şi simplu invitaţi pe câte un tânăr să vă însoţească la cumpărături, să serviţi masa împreună, să vă ajute la spălarea maşinii, etc. Oferindu-le aceste ocazii, de a petrece timpul împreună cu ei, creaţi posibilitatea discutării anumitor subiecte şi îi ajutaţi să aibă nişte amintiri pe care nu le vor uita niciodată. Mai mult ca sigur că acel tânărul se va gândi că: „ lui îi pasă suficient de mult de mine dacă m-a invitat să petreacă timpul cu mine.”

 

Puneţi întrebări strategice

 Aşadar când sunteţi cu tinerii, cum comunicaţi cu ei? Una dintre cele mai mari calităţi a unui pastor de tineret trebuie să fie aceea de a pune întrebări pertinente. De exemplu, probabil că îi întrebaţi pe tineri de o sută de ori pe zi „Ce mai faci?”  Iar răspunsul lor este „Bine.” Şi cu aceasta se încheie conversaţia.

În locul acestei întrebări ce ar fi să încercaţi următoarea abordare: „Vorbeşte-mi despre un singur lucru pe care l-ai făcut astăzi.” În felul acesta există mai multe şanse de a-l provoca la o discuţie. Chiar dacă răspunde: „Nimic,” totuşi poţi continua discuţia, spunându-i: „ Păi, dacă ai fi putut să faci ceva haios, ce ai fi vrut să faci?” Mulţi tineri ar răspunde mai elaborat, pentru că le pui o întrebare care le solicită creativitatea.

Desigur, există şi tineri care găsesc un mod de a evita să răspundă la orice întrebare, dar mulţi sunt dispuşi să vorbească dacă îşi dau seama că au de a face cu un ascultător autentic care le-a adresat o întrebare pertinentă.

Învăţaţi să ascultaţi

 Cum ştiu tinerii că îi ascultaţi:

• Ascultaţi-i cu urechea: aceasta înseamnă că în sfârşit trebuie să vă opriţi din vorbit! Nu-i întrerupeţi, ci mai degrabă puneţi-le întrebări. Cea mai bună abordare este să-i întrebaţi: „De ce?”
• Ascultaţi-i cu ochii: Când vorbiţi cu tinerii vi se întâmplă să vă uitaţi prin încăpere căutând o altă persoană? Poate vă uitaţi la ceas, la notiţele pe care vi le-aţi făcut, sau cine mai ştie la ce. Aţi vorbit vreodată cu cineva care nici măcar nu vă poate privi în ochi? Este foarte dificil să vorbeşti cu cineva care refuză contactul vizual. Nu lăsaţi ca ochii să vă trădeze. Concentraţi-vă atenţia asupra persoanei cu care staţi de vorbă.
• Ascultaţi-i cu faţa: Cred tinerii voştri că îi ascultaţi cu adevărat? Expresia feţei este importantă. Dacă ei sunt entuziasmaţi de ceva, bucuraţi-vă şi voi de entuziasmul lor. Dacă suferă, arataţi-vă grija faţă de ei.
• Ascultaţi-i cu mâna: Dacă este ocazia potrivită să vă îmbrăţişaţi, probabil că ar trebui să o faceţi. Poate bateţi doar palma, îl cuprindeţi după umăr sau daţi mâna, etc. Lucrarea creştină cu tinerii vă cere să relaţionaţi cu aceştia într-un mod şi la un nivel pe care nu-l experimentează cu cei din lume. Poate că voi sunteţi singurii pe care-i interesează sincer viaţa lor şi cărora le pasă de ei. O simplă îmbrăţişare şi câteva cuvinte pot dovedi că vă pasă cu adevărat de ei.

Fiţi sinceri

Transparenţa este riscantă. Mulţi români se aşteaptă, sau măcar doresc ca voi liderii să arătaţi perfect în ochii tinerilor. Ei vor ca voi să fiţi foarte diferiţi, ca şi când nu aţi fi afectaţi de ispite. După cum însă bine ştim, aceasta este departe de realitate. De fapt, este o atitudine necinstită, ipocrită şi dăunătoare faţă de tinerii care, în cele din urmă, vor afla adevărul.

Cu siguranţă, nu trebuie să vă mărturisiţi cele mai groaznice păcate în faţa unui grup de tineri – ei nu formează grupul vostru de terapie. Dar cu cât sunteţi mai autentici şi mai cinstiţi cu tinerii, cu atât mai mult îi va ajuta să vadă cum învăţaţi să treceţi cu bine prin provocările vieţii de creştin.

Un mod de a face acest lucru este să vă împărtăşiţi temerile grupului vostru de tineri. Permiteţi-le să afle unele din grijile pe care le aveţi sau spuneţi-le motivele voastre de rugăciune. În loc să le oferiţi o imagine falsă a aptitudinilor voastre, mai bine prezentaţi-le un tablou clar al caracterului vostru pe calea Domnului. Dezvăluirea slăbiciunilor voastre nu va afecta lucrarea, în schimb vă va ajuta să fiţi pe placul tinerilor. Conducătorii cinstiţi vor avea ca rezultat tineri cinstiţi. Dacă voi sunteţi vulnerabili, îi ajutaţi pe tineri să-şi dea jos masca şi astfel vă va creşte credibilitatea. La urma urmei, apostolul Pavel spunea: „în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi” (1 Tesaloniceni 2:8).

Să ştiţi când să-i stimulaţi

 Evident, este să important să fiţi pentru tineri mai mult decât prieteni. Când se ivesc ocaziile sau când trebuie să-i provocaţi pe tineri, nu vă fie teamă să-i îndemnaţi. Acest lucru face parte din procesul de ucenicizare – pentru a-i îndrepta cu multă dragoste spre Cristos, sau pentru a-i provoca să-şi dezvolte noi obiceiuri. Tinerii deja se aşteaptă să-i întrebaţi despre viaţa lor spirituală, care sunt cererile lor de rugăciune, viaţa lor de acasă, ce fac în timpul lor liber, etc. Momentul ales pentru a pune astfel de întrebări are mare însemnătate. Provocarea voastră este să ştiţi când să vorbiţi despre Dumnezeu şi când să vorbiţi despre alte subiecte.

Când constataţi că există domenii ale vieţii în care au nevoie de corectare, sau pur şi simplu de călăuzire, le faceţi un deserviciu atât lor cât şi vouă dacă nu le spuneţi adevărul. Este bine să-i provocaţi, dar dacă corectaţi tot ce spun, gândesc sau fac, adică îi bateţi la cap tot timpul, atunci veţi rămâne nişte lideri solitari. Dar când este momentul oportun, nu vă fie teamă să fructificaţi ocazia pentru a strânge mai mult relaţiile şi a le arăta dragostea care să-i ajute pe tineri să le crească credinţa. Tinerii nu numai că au nevoie de acest fel de stimulare, ba chiar mulţi caută pe cineva căruia să-i pese suficient de ei pentru a acţiona în consecinţă. Veţi fi uimiţi de rezultatele pe care le veţi obţine când aveţi curajul să spuneţi adevărul în dragoste.

Puneţi-vă la dispoziţia tinerilor

Nu veţi putea sta la dispoziţia tinerilor 24 de ore în fiecare zi, dar o lucrare creştină necesită un anumit grad de disponibilitate. Probabil că aveţi tineri care au o situaţie foarte dificilă în familie, au relaţii încordate cu membrii familiei, sunt stresaţi la şcoală, etc. Ceea ce puteţi face în mod practic este să le spuneţi: „Dacă vrei să vorbeşti cu cineva despre aceasta, mi-ar plăcea să programăm o întâlnire când am putea discuta despre problema respectivă.”

A te pune la dispoziţie nu înseamnă că vei fi disponibil 24 de ore pe zi şi 7 zile pe săptămână, dar înseamnă că eşti gata să faci un efort pentru a te întâlni şi a sta de vorbă cu ei.

Stabiliţi limite

 Şi voi sunteţi oameni şi aveţi propria voastră viaţă, familie şi prieteni. Ca să fiţi mereu în formă pentru a-i ajuta pe tinerii din biserica voastră, înseamnă că şi voi aveţi nevoie de timp pentru a vă îngriji de voi înşivă.

Ovidiu este un pastor de tineret din Târgu Mureş. La cea de a treia aniversare a căsătoriei lor şi-a invitat soţia la un restaurant frumos din centrul oraşului pentru a petrece o seară romantică. Pe la mijlocul cinei, a primit un telefon de la un tânăr din biserică care plângea şi dorea să stea de vorbă cu pastorul. Ce a făcut Ovidiu? S-a ridicat de la masă şi i-a spus soţiei că trebuie să reprogrameze cina romantică pentru că el trebuia să plece. La urma urmei, el trebuia să fie un pastor de tineret bun, nu-i aşa?

Ce ar fi trebuit să facă Ovidiu? În primul rând, ar fi trebuit să-şi închidă celularul. În al doilea rând, ar fi trebuit să-i spună tânărului: „Îmi pare rău să aud acest lucru, dar putem să stabilim o întâlnire pentru a sta de vorbă cât mai repede posibil?” Voi NU PUTEŢI rezolva toate problemele tuturor oamenilor la orice oră din zi şi din noapte. Nu răspundeţi la toate apelurile, nu răspundeţi la toate mesajele de pe mobil, nu deschideţi uşa la fiecare bătaie. Faceţi acest lucru când aveţi timp disponibil în programul vostru. În măsura în care răspundeţi relativ repede nevoilor tinerilor, încă veţi dovedi că vă pasă de ei, dar totodată vă protejaţi sănătatea fizică şi emoţională, atât a voastră cât şi a familiei. Chiar şi Isus a avut nevoie de anumite momente când să nu-l deranjeze nimeni. Veţi avea mai multă energie, veţi fi mai odihniţi şi mai eficienţi în lucrare dacă veţi stabili nişte limite.

La ce nu vă pricepeţi, lăsaţi-i pe alţii să facă ceea ce trebuie

 Atunci când vă întâlniţi cu tinerii, sau cu părinţii acestora, în legătură cu anumite probleme importante cu care se confruntă, dar care vă depăşesc, cel mai bine ar fi să-i ascultaţi, să vă rugaţi cu ei şi să le recomandaţi o altă persoană din biserică care are mai multă experienţă în acel domeniu şi ar putea să-i ajute. Voi nu puteţi rezolva toate problemele. Dacă veţi încerca s-ar putea să faceţi mai mult rău decât bine.

Nu vă simţiţi prost pentru că trebuie să le recomandaţi consultarea altor persoane. Fiţi sinceri cu tinerii. Spuneţi-le că sunteţi dispuşi să-i ascultaţi, dar că nu aveţi întotdeauna soluţiile corecte sau poate că uneori nu sunteţi nici măcar persoana potrivită cu care ar trebui să discute problemele lor. Prea mulţi pastori de tineret cred că ei trebuie să rezolve toate problemele tinerilor din biserică. Dacă nu sunteţi experţi în anumite domenii, nu vă prefaceţi că sunteţi.

Înţelegeţi puterea lucrurilor mărunte

 Din păcate, tinerii voştri probabil că nu-şi vor aminti multe din mesajele biblice pe care le-aţi predicat sau studiile biblice pe care le-aţi condus. Ce-şi vor aminti însă? Lucrurile mărunte pe care le-aţi făcut pentru ei vor fi întipărite în mintea lor şi vor continua să-i încurajeze în anii ce vor urma.

• Sunaţi-i în prima zi de şcoală şi întrebaţi-i cum a fost, apoi rugaţi-vă pentru ei
• Trimiteţi-le pozele pe care le-aţi făcut cu ocazia diverselor evenimente ale grupului
• Faceţi-le vizite scurte la locul lor de muncă
• Participaţi la meciurile lor de fotbal sau la un concert al lor
• Spuneţi-le părinţilor, din când în când, câteva cuvinte de laudă la adresa copiilor lor (de exemplu, îi spuneţi doamnei Antonescu ce lucruri extraordinare face fiica ei Andreea la întâlnirile tinerilor)
• Invitaţi-i uneori la masă pe tinerii din biserică
• Urmăriţi ce s-a întâmplat după ce v-aţi rugat pentru problemele personale ale tinerilor
• Folosiţi experienţele tinerilor din biserica voastră ca exemple pozitive pentru a vă ilustra mesajele sau studiile biblice (în prealabil trebuie să le cereţi permisiunea)
• Rugaţi-i pe tineri să se roage pentru voi (rugăciuni şi discuţii între patru ochi)

Înţelegeţi conexiunea esenţială dintre lucrarea cu tinerii şi cea cu familia

 Un program de tineret care este sensibil la nevoile familiei contribuie la încurajarea bisericii, ajută familiile şi tinerii, şi face ca lucrarea cu tinerii să fie apreciată de întreaga adunare. Este foarte dificil să exerciţi o influenţă bună şi durabilă asupra vieţii tinerilor dacă părinţii nu se implică şi ei într-o anumită măsură, sau dacă scopul părinţilor nu este transformarea spirituală a copiilor lor. Chiar dacă tinerii cred că pastorul de tineret este un tip de treabă şi au încredere să vorbească cu el, totuşi adesea părinţii (deşi nu totdeauna) sunt aceia care au o mare influenţă în viaţa acestora.

Nu este uşor să ai de-a face cu părinţii şi cu familiile tinerilor. Liderul de tineret trebuie să înţeleagă situaţia familiilor tinerilor şi modul în care ar putea ajuta la maturizarea spirituală a copiilor. În loc să încerce să lupte împotriva părinţilor sau să fie în competiţie cu aceştia, mai bine să încerce să-i câştige de partea sa- pentru că şi aceştia se străduiesc să aibă un impact asupra vieţii spirituale a copiilor lor.

Căutaţi să dezvoltaţi procedee de includere a părinţilor în lucrarea voastră. Unul dintre modurile cele mai eficiente de a atinge aceste scop este rugăciunea. Faceţi-vă un obicei să-i întrebaţi pe părinţi cum vă puteţi ruga pentru EI. Fiţi deschişi faţă de ei şi cereţi-le să se roage pentru echipa voastră de conducere şi lucrarea pe care o faceţi. Nu vă fie teamă să le împărtăşiţi părinţilor ATÂT bucuriile CÂT şi îngrijorările pe care le aveţi. Mai mult ca sigur că părinţii se vor simţi mai implicaţi în lucrarea voastră, dacă-i includeţi şi pe ei. Va fi şi în interesul vostru să adoptaţi o atitudine sensibilă faţă de nevoile familiilor tinerilor din biserică. Un mod practic de a fi sensibil la nevoile familiilor este acela de a vă întreba ce efect va avea această activitate asupra familiilor din biserică, de exemplu, atunci când veţi stabili preţul pe care trebuie să-l plătească tinerii care merg într-o tabără. În acea situaţie ar trebui să vă puneţi întrebarea referitoare la modul în care va afecta acel preţ bugetul fiecărei familii. Poate că unele familii au mai mulţi copii în acel grup de tineri. Dacă ţineţi cont de poverile financiare ale familiilor, părinţii vor aprecia faptul că vă gândiţi la nevoile şi situaţiile lor.

Mai mult, este bine să vă gândiţi la familii şi când programaţi întâlnirile cu tinerii. Evitaţi pe cât posibil programarea unor evenimente seara. Nu puteţi avea o lucrare sensibilă la nevoile familiilor şi să le cereţi mereu tinerilor să-şi petreacă serile fără părinţii lor. În sfârşit, este recomandabil să programaţi în cursul anului mai multe activităţi în care să fie implicaţi şi părinţii – organizarea unei părtăşii, a unui picnic, invitarea părinţilor într-un week-end pentru excursia programată la Predeal, ca să schiaţi împreună cu grupul vostru.

Probabil că cel mai bun mod de a-i include pe părinţi în activitatea cu tinerii este comunicarea. Cum aţi putea comunica cel mai bine cu părinţii?

• Întâlniţi-vă cu părinţii o dată pe lună la biserică pentru a-i pune la curent cu lucrarea tinerilor şi pentru a răspunde la întrebările lor.
• Dacă părinţii au computer şi acces la internet, alcătuiţi o echipă de comunicare prin e-mail.
• Avertizaţi-i în legătură cu activităţile şi evenimentele următoare. Daţi-le părinţilor nişte pliante unde enumeraţi activităţile tinerilor, pentru ca părinţii să-şi noteze în agenda lor evenimentele mai importante ale acestora.
• Verificaţi dacă toţi părinţii au numărul vostru de telefon.

Părinţii îşi doresc foarte mult să li se spună mereu că îşi educă bine copiii. Încurajarea familiei folosind cuvintele potrivite poate fi făcută de orice pastor de tineret chiar dacă nu are copii. Căutaţi să-i informaţi pe părinţi în legătură cu activităţile pe care le fac copiii în cadrul grupei lor şi lucrurile pe care le învaţă. Dacă vedeţi că unul din tineri dovedeşte multă maturitate, creştere spirituală, informaţi-i pe părinţi. Va fi spre binele vostru dacă îi veţi asculta pe părinţi. Luaţi în considerare şi sugestiile pe care le au părinţii cu privire la lucrarea cu tinerii. Recunoaşteţi dragostea şi grija părinţilor, precum şi faptul că ei totdeauna vor face mult mai mult pentru copiii lor decât veţi face voi. Rolul vostru în viaţa lor ar putea fi semnificativ, dar voi nu veţi lua niciodată locul părinţilor. Părinţii pot deveni aliaţii voştri şi ei pot influenţa părerea altor părinţi în legătură cu persoana şi lucrarea voastră. Mai mult chiar, îi puteţi influenţa pe copii prin părinţii lor. Aşa cum încercaţi să vă apropiaţi de tineri, încercaţi să vă apropiaţi de părinţii lor. Evident, că nu puteţi avea o relaţie strânsă cu fiecare părinte, la fel cum nu puteţi avea relaţii strânse cu fiecare tânăr. Totuşi, puteţi încerca să aveţi relaţii strânse cu câţiva dintre ei. Invitaţi-i pe părinţi la masa de prânz, dacă sunt liberi. Procesul de apropiere de părinţi se aseamănă cu cel folosit pentru tineri – încercaţi să-i cunoaşteţi, arătaţi-le că vă pasă de ei, ascultaţi-i, ajutaţi-i, încurajaţi-i, etc.

Formaţi slujitori în grupul vostru de tineri

 Unul dintre cele mai importante aspecte ale oricărei lucrări cu tinerii ar trebui să fie formarea de tineri slujitori. Ocaziile de formare a liderilor îi ajută pe tineri să se dezvolte din punct de vedere spiritual. Când le permiteţi tinerilor să preia anumite responsabilităţi şi să slujească, de fapt îi ajutaţi, le încurajaţi, validaţi şi formaţi credinţa. Este uimitor să vedem modul în care responsabilităţile pot transforma mintea, inima, perspectiva şi părerea despre ei înşişi a tinerilor. Tinerii nu se deosebesc de adulţi, şi ei vor să fie apreciaţi şi să simtă că îşi pot aduce contribuţia. Mai mult, tinerii apreciază şi înţeleg mai bine responsabilităţile când trebuie să conducă ei. Ei îşi dau seama că a fi lider implică o responsabilitate mai mare decât pare.

Toţi pastorii de tineret ar trebui să aibă dorinţa arzătoare de a vedea biserica crescând. Dându-le tinerilor ocazia de a sluji, voi ajutaţi la transmiterea mai departe a ştafetei, iar tinerii încep să-şi dea seama de rolul şi responsabilitatea lor în ajutarea noii generaţii să se apropie de Cristos. Dacă permiteţi tinerilor să contribuie la lărgirea împărăţiei, aceasta îi va ajuta să evanghelizeze mai mulţi oameni, să-i încurajeze pe alţi tineri în creşterea lor spirituală, şi în sfârşit vă va ajuta şi pe voi să purtaţi mai uşor povara lucrării. Pe lângă aceasta, există probabil multe lucruri pe care tinerii din grupul vostru le pot face mai bine decât voi. De exemplu, să navigheze pe internet, să joace nişte jocuri, să conducă timpul de laudă şi închinare, etc.

Mai aveţi nevoie de un alt motiv pentru a vă mobiliza în procesul de formare a slujitorilor în cadrul grupului vostru de tineri? Formarea slujitorilor este o poruncă biblică. Biblia ne îndeamnă să ne trăim viaţa slujindu-i pe alţii. Dar, Dumnezeu nu se opreşte aici. El ne-a poruncit să-i echipăm pe alţii ca să lucreze eficient şi să le dăm posibilitate altora ca să exercite o bună influenţă spirituală în sfera lor de activitate. În legătură cu aceasta, Pavel îi scria lui Timotei în 2 Timotei 2:2: „Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Reponsabilitatea transmiterii ştafetei nu este doar responsabilitatea unui adult, ci a tuturor celor care cred în Cristos, tineri sau adulţi. Când o biserică decide să formeze slujitori tineri, ea le comunică tinerilor un mesaj pe care trebuie să-l audă: „Vă luăm în serios. Credem în voi. Voi puteţi face lucrurile altfel!” Dacă tinerilor nu li se oferă niciodată ocazia să slujească, existe toate şansele ca aceştia să-şi piardă credinţa după ce părăsesc grupul vostru.